Poze nunta

foto-filmare subacvatica

mircea1st — Sun, 05 Apr 2009 14:06:45 +0000

Orice activitate de fotografiere sau filmare subacvatica este subordonata la trei domenii:
conditiile hidro meteo ale locului;
caracteristicile materialului folosit si al tehnicii avute la dispozitie;
posibilitatile si deprinderile practice ale omului;
Principalii factori care actioneaza asupra calitatii fotografiei (in mod general al imaginii subacvatice) sunt dominati de trei fenomene particulare ale mediului acvatic si anume:
refractia;
difuzia;
absorbtia.
Fenomenele ce sunt generatorii deformatiilor si distorsiunii imaginilor fotografice, aberatiilor cromatice si de tonalitati ale fotografiei. In principal modificarile produselor de factorii susmentionati sunt:
un camp vizual redus cu 1/3;
o distanta aparenta de 3/4 fata de distanta reala;
o claritate necorespunzatoare;
o diminuare sesizabila a profunzimii de camp;
o absortie rapida a sursei de lumina;
efecte speciale datorita suspensiilor existente.
Principalele metode de contracarare a acestor neajunsuri (in mod cu totul orientativ) 90% depinzand de maiestria scafandrului fotograf sunt:
alegerea unei distante minime fata de subiect;
obiective cu distanta focala scurta;
reglarea luminii dupa distanta aparenta fata de obiectiv;
alegerea unei surse de lumina corespunzatoare;
utilizarea reglajului artificial pentru restabilirea culorii.

EFECTELE FILTRULUI ACVATIC ASUPRA LUMINII

mircea1st — Sun, 05 Apr 2009 14:05:15 +0000

Deoarece in apa marilor si oceanelor in conditii de lumina naturala, apar cele mai numeroase probleme, variatiile suferite de lumina influenteaza substantial expunerea.Spre deosebire de fotografia la suprafata unde aerul cu proprietatile sale optice, apropiate de cele ale vidului, influenteaza de obicei in mod neglijabil lumina,filtrul acvatic face ca aceasta parcurgand traseul sursa subiect obiectiv, sa sufere fenomene de reflexie,difuzie,absorbtie si refractie.
Reflexia afecteaza cantitativ lumina ce patrunde in apa.Astfel lumina naturala intalnind suprafata apei,este in parte reflectata. Cantitatea “pierduta” depinde de pozitia soarelui in raport cu verticala locului unde se desfasoara activitatea,de existenta sau absenta norilor si de amplitudinea valurilor.
Reflexia se situeaza la nivele neglijabile sub 5% in cazul in care unghiul pe care pozitia soarelui il formeaza cu verticala locului nu depaseste 40 (pentru Marea Neagra litoralul romanesc, conditia se respecta vara intre orele 09.00 15.00 si iarna intre orele 10.00 14.00.
Cand cerul este acoperit si plafonul de nori emite lumina difuza, reflexia este constanta si se situeaza la niveluri inca acceptabile, circa 8%. In schimb valurile cu mare amplitudine pot duce la piederi pri reflexie ce ajung pana la 50% din lumina incidenta.
Dupa cum s a mai aratat,marea agitata mai prezinta dezavantajul variatiei permanente si rapide a cantitatii de lumina ce patrunde in apa.
Fenomenul de reflexie de amplificare a luminii disponibile,dar de aceasta data la nivelul celeilalte fatete a filtrului acvatic, cea de la fundul marii.Intr adevar,cand aceasta este acoperita cu nisip, pietris sau este formata din roci de culoare deschisa si se afla la o adancime care nu depaseste 10 15 m,lumina naturala ajungand pana la acest nivel se reflecta marind cantitatea de lumina disponibila sub apa.
Mai mult este posibil ca lumina venita din jos sa sufere o noua reflexie favorabila captarii imaginii la nivelul suprafetei de separare apa aer prin asa numitul efect de “oglinda interioara”. Deasemenea la variatiile pe care lumina le sufera la nivelul suprafetelor superioare si inferioare ale apei,se adauga altele mai puternice datorate difuziei si absortiei,fenomene optice cauzate atat de proprietatile moleculelor de apa cat si de impuritatile pe care aceasta le contine aproape intotdeauna in suspensie.
In legatura cu acestea din urma a fost definita notiunea de turbiditate care in sens fizic reprezinta proprietatea unui mediu dispers(in cazul de fata apa de mare cu impuritati)de a imprastia lumina datorita particulelor straine.
Turbiditatea este si o masura a cantitatii de materie suspendata in mediul de dispersie. In cazul apei de mare turbiditatea se datoreste particulelor organice sau minerale suspendate in apa, plancton,nisip,mal.Razele de lumina care de a lungul parcursului lor prin apa, intalnesc aceste particule si sunt impartite in toate directiile.
Lumina devine mai difuza si se produce un anumit voal care limiteaza vizibilitatea catre orizont. Fenomenul de difuzie micsoreaza claritatea contururilor unui subiect si contrastul sau, produce o denaturare a culorilor. Din acest motiv legea numarul 1 a fotografiatului subacvatic este:”luarea vederilor trebuie efectuata cat mai de aproape”.
Fenomenul de absorbtie prezinta doua aspecte:unul cantitativ si unul calitativ.Astfel apa cu impuritatile sale absoarbe o cantitate de lumina proportionala cu grosimea stratului de lichid strabatut de aceasta pe traseul sursa subiect obiectiv(in cazul de fata suprafata apei fiind sursa). Acest fenomen explica obscuritatea totala care domneste la marile adancuri.
La adancime mica insa in functie de turbiditatea apei si de factorul de reflexie al solului marin,lumina solara este de obicei suficienta pentru a realiza fotografii cu parametrii obisnuiti de expunere mai ales in fotografia alb negru.
In fotografia color chiar daca cantitatea de lumina permite o fotografiere reusita culorile sunt mai mult sau mai putin afectate deoarece apa joaca rolul unui adevarat filtru selectiv care face ca absortia sa aiba un aspect calitativ.
Variind cu natura apei si cu adancimea, absorbtia afecteaza in primul rand radiatiile cu lungimi de unda mari. Astfel radiatiile rosii dispar practic intre 5 6 m de la suprafata,cele portocalii catre 10 m,galbenul in jur de 19 m,apoi radiatiile verzi la 22 m,ca in final odata cu absortia radiatiile albastre,catre 30 m sa se instaleze intunericul absolut.
Selectivitatea filtrului acvatic confera imaginilor subacvatice o dominanta rece albastru verde. Pentru omul aflat sub apa, absenta culorilor calde nu este chiar suparatoare, intrucat adeseori ochiul se adapteaza luminii,ambiantelor si completeaza subiectiv imaginea cu culorile radiatiilor absente.Pelicula este insa dupa cum s a mai aratat un judecator obiectiv care reda exact situatia.Din acest motiv fotografiile subacvatice la care nu s au luat masuri de ameliorare a absortiei selective a apei prezinta intotdeauna dominanta in zona culorilor reci.Cele trei culori care pot aparea au culorile albastru verde.
Culoarea albastra apare in mare deschisa departe de litoral,pe timp senin ca si in bazinele de inot si este a apei lipsita de cantitati semnificative de impuritati aflate in suspensie.
Dominanta albastra este provocata de absortia radiatiilor cu lungimi de unda mari,de catre moleculele de apa ca si difuzia radiatiilor albastre de catre moleculele de apa si de particulele aflate eventual in suspensie si avand dimensiuni mai mici decat lungimile de unda cele mai mici din ansamblul radiatiilor vizibile.
Apele de coasta,in zona varsarii apelor continentale, mai ales in zonele de delta cu aport masiv de aluviuni,capata un aspect verde datorita combinarii radiatiilor albastre difuzate cu culoarea galbena specifica suspensiilor aduse de fluvii.Culoarea verde poate fi provocata si de prezenta in cantitati masive a planctonului ca si a plantelor plutitoare. O astfel de dominanta mai poate apare in sfarsit cand fundul marii este acoperit cu un strat fin ce poate fi pus cu usurinta in miscare de curenti marini sau de valuri.
Dominanta albastru verzuie apare in situatii intermediare celor doua descrise mai sus.In sfarsit,filtrul acvatic simultan cu modificarea cantitativa si calitativa a luminii,influenteaza si directia sa de propagare prin refractie.
Refractia se manifesta prin:in conditiile in care obiectivul aparatului fotografic aflat sub apa,nu se afla in contact direct cu aceasta ci in aerul din carcasa etansa in care este adapostit.Subiectul subacvatic este vazut printr un hublou, de obicei plan alcatuit din sticla sau material plastic cu proprietati optice superioare care se afla montat in peretele frontal al carcasei.
Datorita faptului ca apa are un indice de refractie (n=1,33) diferit de cel al aerului (n=1), la nivelul hubloului care reprezinta suprafata de separare in sistemul apa aer, se produce o deviere a razelor de lumina ce provin de la subiect in sensul departarii lor de la normala la aceasta suprafata.
Aceasta refractie a luminii la trecerea din apa in aer este o marire aparenta a subiectului care pare astfel mai apropiat. Astfel spus subiectul apare ca si cum ar fi captat cu un obiectiv cu o distanta focala mai lunga decat cea a obiectivului utilizat. Cresterea distantei focale este insotita inerent de micsorarea profunzimii si de necesitatea de a retrage aparatul fotografic in vederea cuprinderii aceluiasi camp pe care l ar fi acoperit obiectivul la suprafata, unde distanta sa focala nominala nu este modificata.
Refractia este si ea nefavorabila, deci fotografierii subacvatice caci retragerea aparatului mareste grosimea stratului de apa aflat intre subiect si obiectiv cu toate dezavantajele ce decurg din aceasta.

fotografii subacvatice

mircea1st — Sun, 05 Apr 2009 14:03:09 +0000

Realizarea unei fotografii subacvatice, ca dealtfel a oricarei fotografii, comporta ducerea la bun sfarsit a unui sir de actiuni care se pot grupa in doua etape si anume:
Prima etapa este fotografierea in cadrul careia cu ajutorul obiectivului aparatului fotografic se obtine o imagine ce este inscrisa in emulsia sensibila a materialului fotografic negativ; in cea de a doua etapa are loc prelucrarea imaginii. Ea este etapa in care imaginea inscrisa este fixata si transpusa pe materialul pozitiv sub forma de fotografie(pentru vizionarea directa) sau de diapozitiv (pentru vizionare prin proiectie pe ecran). In timp ce prima etapa se desfasoara am putea spune “pe tren” in diferite locuri si situatii specifice ale subiectului fotografiat, cea de-a doua are loc intotdeauna in laborator. Ambele aspecte implica rezolvarea atat a unor probleme care privesc arta fotografica. In aceasta lucrare vom trata in cadrul primei etape facandu-se si unele referiri tehnice la filmul subacvatic si inregistrarile video subacvatice in special cele ce sint comune si fotografiei subacvatice.
Pentru o mai buna sistematizaresi intelegere a problematicei enuntate, intregul material l am grupat in patru capitole si anume:
alegerea mijloacelor celor mai potrivite pentru realizarea fotografiei;
punerea la punct a imaginii;
expunerea;
iluminarea artificiala;
Fotografia subacvatica (poate mai corecta ar fi denumirea de fotografiere “prin apa” spre a o deosebi de cea obisnuita “prin aer”) consta in captarea si inregistrarea pe pelicula a imaginii unor subiecte aflate in marii si oceane, fluvii, rauri, lacuri, bazine de inot sau acvarii. Pentru practicarea acestui gen fotografic, cu totul special in ceea ce priveste proprietatile mediului in care se lucreaza, se impun a fi rezolvate doua probleme:
asigurarea securitatii vietii persoanei in cauza si a integritatii materialelor si aparaturii pe care o poseda pentru realizarea fotografiei.
adaptarea tehnicii fotografice la conditiile impuse de proprietatile optice ale mediului in care are loc luarea imaginilor.
La acest gen de fotografii trebuie tinut seama de faptul ca apa este un filtru natural, nedorit dar de neinlaturat ale carui calitati optice submediocre afecteaza esential calitatea imaginii. In context vom sublinia ca ceea ce agraveaza in mod supli mentar situatia este si faptul ca efectele “nocive” ale filtrului acvatic se cumuleaza; el fiind plasat simultan atat intre sursa de lumina si subiect cat si intre acesta si obiectivul fotografic.
Pentru cineasti in cazul filmarii in lumina naturala apare un impediment suplimentar variatia rapida in timp a luminii disponibile in zona de lucru, datorita unor factori naturali externi,necontrolabili,cum sunt norii, valurile, dispersiile, etc. Ca urmare apar o serie de dificultati in mentinerea corecta a expunerii chiar pe parcursul filmarii unor secvente relativ scurte cu durate de ordinul secundelor.Cat priveste efectele nefavo rabile ale rolului filtrant al apei acestea pot fi,daca nu inlaturate total, in mare parte atenuate.
Pentru alegerea actiunii rationale in cadrul acestei lupte “antifiltru”este necesar sa se cunoasca principalele modificari pe care le sufera lumina la patrunderea ei in apa si la traversarea sa in acest mediu. In luarea imaginilor subacvatice ,in afara de cunoasterea tehnicii, un rol deosebit il are operatorul care in permanenta trebuie sa si adapteze modul de realizare a scopului la conditiile mediului.Daca nu se realizeaza acest lucru niciodata nu se va izbuti luarea de imagini subacvatice acceptabile.

Diafragma si dimensiunea campului de profunzime

mircea1st — Sun, 05 Apr 2009 13:58:18 +0000

Din punct de vedere constructiv, diafragmele cel mai des intalnite sunt cele de tip „iris”, pe baza de lame metalice dispuse circular in interiorul obiectivului aparatului de fotografiat.
Ca si in cazul timpilor de expunere, scara diafragmelor a fost uniformizata pentru majoritatea aparatelor de fotografiat. Intre valorile inscrise pe aparatul de fotografiat si deschiderea reala exista un raport de inversa proportionalitate. In cazul uniui obiectiv fotografic foarte luminos vom avea urmatoarea scara a diafragmelor: 1,8 2 2,8 3,5 4 5,6 8 11 16.
Campul de profunzime in fotografie este spatiul in care toate obiectele dispuse vor fi reprezentate clar. Cu cat diafragma este mai inchisa, cu atat dimensiunea campului de profunzime este mai mare, adica numarul obiectelor din imagine reprezenate clar va fi mai mare. Spre exemplu pentru diafragma 2,8 va fi clar intre 2,7-3,2m iar penrtu diafragma 16 claritatea va fi intre 1,5 si 10 m.

Timpul de expunere in fotografie

mircea1st — Sun, 05 Apr 2009 13:57:06 +0000

Gama timpilor de expunere folositi astazi in fotogrfie a fost in mare masura standardizata atat pentru valorile mai mari de o secunda cat si pentru cele inferioare. Aceasta scara porneste de la cel mai lung timp posibil de realizat pe cale mecanica, 30 s, si se opreste la limita de 1/2500 s, aceste bariere nefiind de netrecut. Treapta marcata cu litera B permite fotografului realizarea unor timpi de expunere facultativi, nestandardizati.
Spre exemplu o scara a timpilor de expunere poate arata astfel:
B 30” 20” 15” 10” 8” 6” 4” 3” 2” 1” 2 4 8 10 20 30 45 60 90 125 250 500 750 1000 1500 2000. Din motive practice pe aparatele de fotografiat nu se scrie 1/250 ci doar 250, fractia ocupand mai mult spatiu.
Folosirea inspirata a timpului de expunere constituie o modalitate de redare a miscarii. Prima modalitate si cea mai la indemana consta in folosirea unui timp de expunere oarecum lung (15, 30). Rezultatul acestei fotografii va fi un subiect in miscare neclar pe un fond prescis, clar. Cea de a doua modalitate de a reda starea de miscare a subiectului are la baza utilizarea unui timp foarte scurt (1000, 2000), in care miscarea va fi „inghetata”.

Iluminarea in fotografie

mircea1st — Sun, 05 Apr 2009 13:41:41 +0000

A fotografia insemna a scrie cu lumina. Principala sursa de lumina este soarele desi sursele artificiale de lumina au devenit la fel de necesare. Iluminarea se realizeaza cu ajutorul diafragmei si a timpului de expunere. Exista o cale de stabilire precisa a timpului de expunere si a diafragmei cu ajutorul folosirii exponometrului. Acesta este format dintr-un strat de celule fotosensibile care in prezenta luminii creeaza un impuls electric, masurat cu un miliampermetru.

Prima operatie pentru a fixa scara exponometrului este valoarea sensibilitatii filmului, exprinmata in grade DIN sau ASA.
A doua operatie consta in masurarea propriu-zisa a iluminarii si inregistrarea acestei valori.
Apoi uremeaza alegerea diafragmei si a timpului de expunere cele mai convenabile, in functie de valorile indicate de exponometru.

Filmare nunti

mircea1st — Sat, 04 Apr 2009 20:34:59 +0000

Daca aveti nevoie de serviciile unor profesionisti in domeniul video evenimente va recomandam colegii nostrii de la http://filmarinunti-hd.ro

Filmari nunti la calitate HD in toata tara , pentru nunta si botez.
Pentru vizionare clip nunta :http://filmarinunti-hd.ro/filmari-nunti/
Iar pentru botezuri http://filmarinunti-hd.ro/filmari-botez
Contact :http://filmarinunti-hd.ro/cameraman-nunta

Lumina este esenta oricarei fotografii

mircea1st — Tue, 25 Nov 2008 14:43:33 +0000

Lumina este esenta oricarei fotografii
Tehnici de utilizare a luminii in natura.
Pentru ca o imagine sa existe, sunt trei elemente pe care un fotograf trebuie sa le inteleaga: lumina, compozitia si subiectul. Subiectul unei imagini este direct legat de scopul imaginii. Plasarea subiectului in cadru este critica pentru realizarea unei compozitii reusite. Dar lumina este cea care va face sau va desface o fotografie.
Fara lumina, o imagine nu ar putea fi inregistrata pe film. Iar “Fotografie” inseamna in cele din urma “a scrie cu lumina”… va puteti imagina ceva mai sublim?…
Ceea ce am invatat de-a lungul anilor este ca la fiecare imagine se potriveste o anumita lumina. Daca lumina nu este buna, fotografia nu va fi reusita. Un subiect excelent, cu o compozitie buna, vazut intr-o lumina plata, cenusie si plictisitoare, va duce negresit la o imagine plata, cenusie si plictisitoare. Pe de alta parte, un subiect de zi cu zi, cu o compozitie decenta, intr-o lumina radianta si dramatica va duce la o imagine care se va regasi in fisierul meu de reusite.
Lumina din fata (in ochi)
Este lumina pentru incepatori, cand soarele lumineaza fata subiectului peste umarul fotografului, oferind uniformitate. Va amintiti de zilele in care un unchi aseza intreaga familie frumos in plin soare cu lumina in ochi? Si toti se strambau, deh, este greu sa stai cu ochii deschisi, sa zambesti si sa dai bine in poza, cu lumina soarelui in ochi…
Umbrele sunt minime, din cauza luminii plate. In lumina aceasta este destul de usor de lucrat, dar rezultatele nu vor fi prea bune. Nu exista adancime, texturile sunt ca si inexistente, detaliile sunt sterse.
In fotografia de natura, lumina din fata isi are avantajele si dezavantajele ei, dar pentru pentru un fotograf de peisaj, este de cele mai multe ori un dezastru. Scena nu are nici o dimensiune, nu are dinamism, este stearsa, ceea ce reprezinta defecte importante pentru dramatismul unei imagini.
Pe de alta parte, multi fotografi de animale salbatice prefera lumina din fata. Desi nu va produce cel mai impresionant efect, poate, in schimb, prezenta animalul la intreaga lui maretie, cu toate detaliile. In toata perfectiunea si splendoarea lui.
Lumina din fata poate fi un aliat in cateva alte circumstante: fiecare fateta a subiectului este iluminata, in acest fel oferindu-se o cantitate maxima de informatie. Spre exemplu, fotografii de arhitectura pot reda toate detaliile unei cladiri.
Lumina din fata este o buna sursa de exercitiu pentru fotografii incepatori. Sa obtii expuneri corecte este destul de usor, caci exista putine umbre sau zone luminate puternic, care sa poata pacali sistemul de masurare al camerei. Aceasta lumina este in general utilizabila, dar nu este o idee buna sa te bazezi numai pe ea.
Lumina din Spate (contre-jour, “in lentila”)
Aici intram deja in alte chestiuni… Cu lumina din spate se pot obtine rezultate cat se poate de dramatice. Forma se poate reda ca umbra sau inconjurata de o corola luminoasa. Acest tip de lumina poate da rezultate exceptionale. Perfect, si atunci de ce sa nu utilizezi lumina din spate tot timpul? In principal, pentru ca este greu de stapanit. Trebuie sa te descurci inconjurat de probleme de tip flare, expunere dificila, contrast crescut…
Cea mai buna metoda de a trata lumina din spate este de a folosi un spotmetru. Daca aparatul de fotografiat pe care il folosesti nu are asa ceva, trebuie sa te apropii si sa faci o citire a luminii in zona cea mai critica, pe care sa o folosesti mai apoi ca valoare a expunerii, cu sau fara corectie, dupa cum doresti sa exprimi subiectul…
Ce banal! Ce simplu este! Unde sunt problemele majore de care spuneai? – veti intreba. Mda, dar acum ca ai expunerea corecta pentru subiect, fundalul este probabil complet sters… Subiectul tau arata perfect, dar din tot restul imaginii nu se vede nimic, totul este alb si indescifrabil… Daca lucrezi pe negativ color, se poate realiza o printare cu mascare si alte trucuri fotografice, iar ceva din detaliile din fundal pot fi recuperate. Daca folosesti dia, problema este mult mai distrugatoare, din cauza plajei de expunere mult mai redusa. Filmele dia accepta o plaja de contrast mult mai mica. Greselile de expunere costa si, de obicei, nu pot fi recuperate.
Exista solutii… Cel mai simplu este sa te apropii de subiect, sa elimini cat mai mult din fundal din imagine. Daca poti muta subiectul, pune-l intr-o zona in care fundalul distrage cat mai putin atentia. De exemplu, fundalurile mai inchise la culoare sau cele care pot fi scoase din focus merg destul de bine.
Pentru un rezultat mai “PRO” (-fesional), se poate folosi un reflector. In afara de efectul asupra subiectului, trebuie luat in calcul si efectul asupra imaginii tale: oricine te vede cu reflectoarele, va zice : “e clar ca asta este profesionist, jos caciula…”. Reflectoarele (suprafete reflectorizante colorate in general in alb – pentru o lumina mai blanda, argintiu – pentru o lumina mai dura, sau auriu – pentru o lumina mai calda) nu fac decat sa redirectioneze lumina soarelui (sau lumina principala) spre subiect. In acest fel simplu, cu mai multa lumina pe subiect, va fi mai usor de echilibrat imaginea, pastrandu-se in acelasi timp dinamismul luminii din spate.
Flash-ul Fill-in poate de asemenea da o nuanta profesionala imaginii. In zilele noastre, cand pana si aparatele “point-and-shoot” beneficiaza de posibilitatea de fill-in, aceasta modalitate este usor de folosit si da rezultate foarte bune. Dar si aici exista ceva probleme. Lumina directa de la flash este destul de dura. Dar se poate utiliza un reflector de dimensiuni mai mici pentru flash… Indiferent de modificare, cu TTL vei avea lumina corecta necesara unei expuneri bune.
O alta problema: flare. Adica cerculetele sau hexagoanele luminoase care apar pe imagine atunci cand fotografiezi cu sursa de lumina in fata (geometria flare-ului este data de forma diafragmei). Plus pierderea contrastului in imagine. Uneori este interesant, dar nu prea des. Asa ca este o idee buna sa blochezi lumina directa in lentila, fie cu un parasolar, fie cu mana, fie cu altceva.
Se poate fotografia mai orisice cu lumina din spate. Dar de un dramatism special sunt siluetele. Este simplu, masoara lumina de pe fundal si expune pentru valoarea obtinuta.
Lumina laterala
Accentueaza tridimensionalitatea subiectului: forma, textura, umbre, toate devin mai evidente. Apar culmi si vai de lumina si umbra. Adancimea subiectului creste prin alternarea acestor mici zone de contrast.
Daca folosesti soarele ca sursa principala de lumina laterala, trebuie sa fotografiezi fie la apus, fie la rasarit. In studio, in schimb, este la latitudinea ta cum pozitionezi luminile si subiectul.
Lumina laterala poate fi folosita pentru a separa un subiect de fundal. Acest truc poate face dintr-o imagine de duzina o fotografie castigatoare.
Lumina blanda (soft)
Este nondirectionala si produce un efect de invaluire a subiectului. Nu exista lumini si umbre prea puternice, asa ca nu se pierd detalii. In exteror, aceasta lumina caracterizeaza zilele luminoase dar cu cer acoperit, sau zonele cu umbra uniforma. In interior, acelasi efect poate fi obtinut cu ajutorul unei cutii de lumina, a unei umbrele, sau prin reflectarea luminii pe un tavan sau perete/panou alb.
Florile si oamenii sunt doua subiecte care sunt favorizate de lumina blanda. Umbrele urate de sub nas si ochi sunt ca si inexistente. Pentru flori, toate detaliile pot fi redate cu rezultate excelente in lumina blanda din zilele noroase. In lumina soarelui, contrastul este de obicei prea mare ca sa poata fi redat corect de pelicula, iar un flash ar da destul de multa lumina brutala.
In studio, pentru portrete, fotografii copiaza conditiile cu lumina blanda, care te ajuta mult la expunere si nu accentueaza ridurile si liniile.
Concluzie
In functie de subiect, trebuie invatat cum sa utilizezi lumina pentru a obtine rezultatele pe care le doresti.
Si mai ales, trebuie sa poti recunoaste acele situatii cu totul speciale, care ofera ceva extraordinar. Pentru mine, acestea vor fi intotdeauna asociate cu lumina portocalie reflectata de peretii lui Navajo Canyon. Aproape ca puteai atinge lumina…

Folosirea flash-ului ca lumina de umplere

mircea1st — Tue, 25 Nov 2008 14:38:27 +0000

Folosirea flash-ului ca lumina de umplere

Flashul ne da posibilitatea ca pe linga iluminarea in conditii de lumina slaba, sa il folosim ca o lumina suplimentara in timpul zilei. De multe ori avem ocazia sa fotografiem subiecte in contre-jour [contra lumina, cu soarele in spate], si in majoritatea cazurilor subiectele apar pe film prea intunecate ca sa putem obtine detalii in subiect.

O metoda folosita deobicei pentru a “lumina” subiectul in aceste cazuri, este supraexpunerea, sau expunerea pentru portiunile din umbra, ceea ce inevitabil duce la o supraexpunere in fundal, unde lumina este cu cel putin 1-2 trepte de expunere mai mare. Flashul poate sa elimine aceasta supraexpunere, rezultand o imagine balansata atit in fundal cat si in subiect.

Principiul de baza care trebuie inteles este ca expunerea cu flash pentru compensare este de fapt o dubla expunere simultana. O expunere este corecta pentru lumina ambienta, a doua expunere fiind data de lumina flashului. Daca expunerea pentru ambient este data de relatia viteza de obturare + diafragma, expunerea data de flash este controlata de puterea flashului, durata luminii data de flash, daca este cu autoexpunere ori manual, si in final de distanta fata de subiect ori de deschiderea de diafragma folosita. Viteza de obturare nu are influenta asupra acestui mod de iluminare, atita timp cit este cea indicata pentru sincronizarea cu flashul.

Atentie trebuie acordata mai ales in natura, deoarece puterea declarata a flashului este mult mai mica decit intr-un studio ori un spatiu inchis. Numerele directoare [puterea] ale flashului sunt mai mult indicatoare specifice date de fabricanti, si nu exista o standardizare in acest sens. Pe linga acest aspect, majoritatea flashurilor destinate amatorilor sunt supralicitate la capitolul putere, in mod obisnuit, numarul ghid asociat fiind cu cel putin 1/2-1 trepte de expunere supraapreciat.
In spatiu deschis, neexistind obiecte care sa reflecte lumina flashului inspre subiect, puterea acestuia trebuie mai departe reconsiderata negativ. O formula matematica nu exista, si de aceea fiecare utilizator trebuie sa testeze flashul din dotare in aceste conditii.

Multe dintre aparatele moderne si flashurile avansate au posibilitati de calcul automat a luminii de umplere data de flash, dar pentru a avea control deplin asupra imaginii finale, o combinatie de flash TTL [masurare a luminii data de flash direct de pe suprafata filmului] si un aparat cu masurare interioara, vor da imagini optime.

Iata un exemplu numeric de folosire a luminii de umplere cu flash [expunere manuala]:

1. determina expunerea pentru lumina ambienta: presupunem ca ne gasim in aer liber, soare, peisaj, cu un subiect asezat cu spatele la soare. Lumina ambienta de da o expunere corecta de 1/250 la F16.
2. determina cata lumina este necesara pentru a obtine un balans de iluminare intre fata subiectului si fundal: o lumina prea puternica de flash va da o supraexpunere a subiectului fata de fundal si o imagine artificiala; o lumina prea slaba de umplere, nu va fi suficienta pentru a obtine detalii in figura.
3. viteza de declansare a obturatorului trebuie sa fie egala sau mai mica decit cea de sincronizare a flashului [in acest caz X=1/250, ori X=1/60, etc.].
4. calculul pentru lumina de flash: presupunand ca subiectul se afla la o distanta de 2m, folosind nr. ghid al flashului [NG=32 de ex.] si diafragma necesara pentru fundal [F16], rezulta ca distanta de 2m este optima pentru o iluminare corecta a subiectului cu lumina de flash. Dar, nu uitati de faptul ca NG este mai mic in spatiu liber! Aici, cum spuneam mai sus, nu exista o formula de calcul, dar se poate pleca in testari de la o compensare de +1, +2 diafragme.
5. compensind aceasta scadere de randament a luminii de flash, rezulta ca diafragma necesara pentru a obtine o expunere normala pe subiect creste la F8-F11. Daca nu dorim sa supraexpunem fundalul, va trebui sa corectam corespunzator viteza de obturare, in acest caz la 1/1000. Dar in acest caz, flashul nu se va mai sincroniza corect cu aparatul! Ce facem???
6. o solutie ar fi sa montam flashul mai aproape de subiect pentru a mentine expunerea corecta pentru fundal si viteza de sincronizare pentru flash, ceea ce presupune un mod de conectie la aparat pentru sincronizare. Greu de realizat in natura si fara dispozitive ori cablu suplimentar si probabil un suport separat pentru flash.
7. solutia cea mai simpla este insa sa nu facem modificari de acest gen: o lumina de flash corecta pe subiect, la randamentul maxim posibil, va rezulta intr-o imagine totusi artificiala, lumina de flash fiind prea evidenta in spatiul ambient. De obicei se prefera ca subiectul sa fie subexpus cu 1/2-1 trepte de expunere fata de fundal, deci pentru ca fundalul si lumina de flash sa fie balansate, ajustam expunerea la 1/250 si F11. Aceasta combinatie va rezulta intr-o subexpunere de <1 diafragma pentru lumina de flash, si o supraexpunere de 1 diafragma pentru fundal, ceea ce se poate mari pe hirtie fara a da mari probleme. Daca se doreste o expunere mai exacta, se poate jongla cuplul viteza – diafragma ori distanta flash – subiect.

In final, aceasta tehnica de expunere va da imagini mult mai detaliate in umbre decat s-ar putea obtine folosind supraexpunerea ori diversele automatisme de expunere. Cu putina experimentare, fiecare poate sa o foloseasca odata stiind randamentul flashului din dotare in spatiu deschis.

sfaturi utile pentru fotografia de iarna

mircea1st — Tue, 04 Nov 2008 18:19:03 +0000

10 Sfaturi utile pentru fotografia de iarna

1. Pregateste-te pentru anotimpul rece. A face fotografie la vreme de iarna presupune ca atat echipamentul foto cat si imbracamintea trebuie sa fie corespunzatoare temperaturilor scazute. Daca in privinta echipamentului foto anumite lucruri sunt cunoscute – digitalul echipat cu HD nu functioneaza, aparatele cu elecrtonica mai veche dau rateuri la frig, diafragma de la obiectivele vechi nu se inchide la valoarea preselectata – ceea ce e mai putin luat in considerare este imbracamintea. Este bine sa adopti stilul de imbracaminte cu cat mai multe straturi subtiri in detrimentul celei groase in starturi putine. Pe linga lejeritatea in miscari, mai multe straturi subtiri formeaza intre ele straturi multiple de aer care maresc izolarea termica a imbracamintei. Corpul pierde 50% din caldura prin regiunea capului. Deci acesta trebuie protejat cu o caciula sau sapca dintr-un material care impiedica formarea transpiratiei dar are o izolatie termica buna. Pentru aceasta polartec-ul sau flis-ul sunt foarte bune.
Pantaloni din polartec, acoperiti cu suprapantaloni din goretex (membrana unisens care lasa corpul sa respire dar nu lasa vantul si umezeala sa intre), camasa de piele, si doua randuri de pulovere subtiri din polartec peste care se imbraca haina de goretex sunt cea mai buna varianta impotriva frigului. Daca stati nemiscat o perioada de timp mai lunga e necesara o haina cu puf de gasca care se imbraca pe deasupra. Incaltamintea trebuie sa fie lejera, impermeabila iar principiul multistrat se aplica si aici. Cand este foarte frig si stai mult timp la exterior e bine sa ai manusi subtiri din piele cu 5 degete pentru manevrarea aparatelor peste care se trag supramanusi cu un singur deget. Daca situatia impune si trebuie sa te deplasezi prin zapada adanca mai mult timp, parazapezile sunt necesare.

2. Cauta locatiile pentru fotografie din timp. Zapada face deplasarea in teren mult mai dificila. Cu cat e mai multa zapada cu atat vei pierde mai mult timp pentru deplasarea de la un obiectiv la altul. Pentru mers pe jos timpul de parcurs al unei distante se dubleaza sau chiar se tripleaza.

3. Nu parcurge niciodata traseele singur. Iarna orice obstacol isi dubleaza dificultatea. Un coechipier face inaintarea mai usoara, urmele se sparg cu randul, iar in caz de accident – chiar si unul banal – coechipirul e singurul care te poate ajuta.

4. Perioada de fotografiere. In timpul iernii soarele este mult mai jos pe cer astfel incat pe toata durata zilei lumina este buna, mai ales in zonele de deal si de munte. Totusi rasariturile si apusurile sunt cele mai spectaculoase momente ale zile. Zapada amplifica cromatica calda a acestor momente.

5. Stabilirea expunerii. Exponometrele care masoara lumina reflectata, adica acelea cu care sunt aparatele tind sa faca o subexpunere accentuata a filmului. Daca nu ai exponometru pentru masurarea luminii incidente atunci masoara expunerea pe figura umana, pe un element colorat al imbracamintei sau aplica regula diafragmei 16: intr-o zi cu cer senin fara nori, in soare, expunerea corecta este 1/ISO la f=16.
Daca cerul este acoperit cu o patura subtire de nori luminosi, expunerea este 1/ISO f=11; si asa mai departe. Intotdeauna faceti bracketing pe supraexpuneri.

6. Bateriile sau acumulatorii sunt repede goliti de temperaturile joase. Asigura-te ca ai la tine baterii de schimb. Nimic nu e mai neplacut ca in preajma unor subiecte pline de chiciura sa ti se termine bateriile de la camera foto. Pe cele epuizate nu le arunnca. Tine-le in buzunar un timp si vei vedea ca mai au energie suficienta pentru a le folosi mai departe.

7. Filtrele cele mai utilizate pe timpul iernnii sunt cele UV la altitudini mai mari de 1000 m. Dar din trusa nu trebuie sa lipseasca cel de polarizare si eventual un warming up de tipul 81A sau skylight. Pentru fotografia alb negru filtrele galben, portocaliu si chiar rosu pot fi folosite cu succes pentru a creste dramatismul si contrastul.

8. Condensul este unul din inamicii fotografiei pe timp de iarna. Cand intri intr-o camera incalzita nu deschide imediat trusa foto. Lasa sa traca macar o ora si apoi scoate filmul din camera foto. Pe vreme extrem de rece incearca sa eviti sa expiri direct pe camera cand faci cadratura. Altfel te trezesti ca ai camera acoperita de un strat subtire de gheata. Cand vei intra la caldura acesta se va transforma in umezeala care poate sa-ti afecteze aparatul foto

9. Timpii de expunere trebuie astfel alesi incat sa nu fie mai scurti de 1/500 pentru a nu afecta partile in miscare ale obturatorului. Aceasta se aplica la temperaturi sub -25, – 30 gr. C.

10. Lista cu lucrurile obligatorii pe care trebuie sa le iei cu tine iarna:
a. trusa de prim ajutor
b. harti
c. busola
d. telefonul mobil
e. manusi si caciula de rezerva
f. haine de rezerva
g. snur de avalansa daca te deplasezi in zona inalta
h. termosul cu ceai cald pentru o tura de o zi
i. energizante
j. ochelarii de soare
Mihai Moiceanu